Cu siguranță ți-ai pus măcar odată această întrebare: este de preferat să consumi sare iodată sau sare neiodată? Ce-i drept, răspunsurile pot să difere de la o persoană la alta, însă cert este faptul că, în esență, sarea este un ingredient indispensabil din majoritatea rețelor. Cu toate acestea, poate ar trebui menționat faptul că sarea, fie ea iodată sau nu, trebuie consumată cu precauție, în special de persoanele care suferă de anumite afecțiuni.

Excesul de sare (sau, în general, orice tip de exces) este dăunător pentru integritatea fiziologică a organismului. Spre exemplu, consumul exacerbat de sare duce la retenție de apă și, implicit, afecțiuni la nivelul aparatului excretor. Sarea are implicații și în etiologia afecțiunilor de ordin cardiovascular, cum ar fi hipertensiunea arterială, deși trebuie menționat faptul că majoritatea afecțiunilor sunt determinate de interacțiunea dintre o serie de factori specifici. 

Care este principala diferență dintre sarea iodată și sarea neiodată?

Ce-i drept, există o deosebire foarte mică între sarea iodată și cea neiodată, însă aceasta face o diferență semnificativă în ceea ce privește întrebuințarea lor. Sarea obișnuită, neiodată, este cunoscută și sub denumirea de „clorură de sodiu”, ceea ce înseamnă că acești doi compuși intră în compoziția ei. În schimb, sarea iodată, care este tot clorură de sodiu, conține și un alt element adăugat, și anume iodul, care se găsește în special în apa mărilor și a oceanelor.

Iodul este un element care asigură integritatea funcțională a glandei tiroide, o glandă implicată în reglarea corpului din foarte multe puncte de vedere. Totuși, iodul este prezent în organism într-o concentrație destul de mică (15-20 mg), iar o mare parte din iod este distribuită la nivelul acestei glande. Pe scurt, glanda tiroidă folosește iodul exogen pentru a produce hormonii cum ar fi tiroxina (T4) și triiodotironina (T3). 

Implicit, ne putem da seama că excesul sau depleția de iod se traduce printr-o funcție stimulată sau inhibată a glandei tiroide, ceea ce cauzează disfuncții ale acesteia: hipertiroidism (atunci când este consumat iod în cantitate mult prea mare) și hipotiroidism (când există un deficit de iod). Aceste afecțiuni implică o gamă variată de simptome foarte diferite, cum ar fi  încetinirea proceselor metabolice, apariția gușei, oboseală cronică, slăbirea sau luarea în greutate.

Ajută sarea iodată la prevenirea deficitului de iod?

Într-adevăr, consumul de sare iodată, datorită faptului că are în componență și iod, poate ajuta la prevenirea deficitului acestui oligoelement. De asemenea, datorită faptului că s-a estimat faptul că peste 2 miliarde de persoane manifestă deficit de iod, OMS a luat în calcul „strategia iodării universale a sării”, această lege intrând în vigoare, în țar anoastră, în anul 2002. De altfel, există și alternative mai sănătoase, existând numeroase surse naturale de iod.

Surse naturale de iod, mult mai sănătoase

Se recomandă consumul a maximum 5 g de sare iodată pe zi, pentru un aport adecvat, deoarece aceasta conține aproximativ 71 de micrograme de iod. Iată care sunt câteva dintre alimentele bogate în iod: fructele de mare, algele, peștele, laptele, iaurtul, carnea de pui și ouăle, ficatul de vită, cerealele, leguminoasele (mazărea, fasolele, năutul), fructele oleaginoase (nucile și fisticul), prunele uscate și sucurile din fructe naturale (în special din mere).

De asemenea, suplimentele pe bază de iod reprezintă o alternativă imediată, ușor de asimilat de către organism și cu efectele dorite. Binețeles, se recomandă ca înainte de a apela la suplimente, să-ți faci un consult la un medi endocrinolog avizat, astfel încât să știi care este cantitatea de iod necesară a fi consumată în fiecare zi. Cu toate acestea, optează întotdeauna pentru alternative naturale, fructe, legume și produse de origine animală bogate în iod.